Depozitarea din Bleiswijk nu era doar o afacere de familie - angajații trebuiau de fapt să se alăture familiei corporative și nu există nimic figurativ în această definiție. Ei bine, cum altfel să numești o echipă în care toată lumea își îmbrățișează capul dimineața? Cu toate acestea, problema nu s-a limitat la îmbrățișările de dimineață: îmbrățișările durau toată ziua și se transformau în mod regulat în sărutări, iar glumele îndrăznețe de natură sexuală ploua. Toate părțile corporale demne (în opinia proprietarului) ale angajaților au fost discutate în mod regulat și deschis.
Cu toate acestea, proprietarul i-a admirat nu numai pe angajați, ci și pe sine. Odată cu muncitorii în toaletă, proprietarul le-a arătat în mod regulat organele genitale și chiar a ținut discursuri solemne dedicate acestora. Nici organele genitale ale angajaților nu au trecut neobservate - proprietarul i-a prins în glumă pe angajați de mâini și a râs bucuros.
Cultura corporativă particulară a companiei a fost dezvoltată și regizată de fiul șefului. Datorită faptului că nu se știe nimic despre participarea personală a fiului proprietarului la jocurile de familie ale depozitului Blaiswijk, îl vom considera un teoretician pur. Cu toate acestea, tata a mers la muncă ca într-o vacanță, iar asta a durat mai bine de 10 ani.
Discordia în „idila familiei” din depozit s-a produs pe neașteptate - unul dintre membrii familiei s-a dovedit a fi un trădător. După ce a lucrat timp de 16 ani într-o echipă caldă (și chiar ușor supraîncălzită), a decis brusc să renunțe și a declarat cu nebunie că motivul a fost atmosfera de familie. Proprietarul nu a fost de acord cu o astfel de formulare a întrebării și a sugerat ca muncitorul să uite de prostii, să continue să trăiască în pace, dar s-a încăpățânat.
Mai rău decât atât - a scos oamenilor lenjeria murdară de familie! Mai degrabă, a angajat un avocat și, împreună cu el, a târât toată treaba în judecată.
La proces, tatăl-proprietar a anunțat cu bucurie că nu vede niciun motiv pentru proces: angajatul nu și-a declarat niciodată nemulțumire față de tradițiile familiale ale depozitului, ceea ce înseamnă că a fost mulțumit de tot, spun ei, și nu există nimic. a întelege. Judecătorul, desigur, a apreciat glumele, dar nu a fost de acord cu inculpatul și a afirmat că salariul de 3151 euro (brut) și sporurile distribuite personal de proprietar au fost un fel de căluș în gura angajaților, până când unul. dintre ei au avut o avarie. În mod corect, remarcăm: acest nivel de remunerare este vizibil mai ridicat decât în alte depozite, fără tradiții familiale.
Judecătorul a adăugat că proprietarul companiei este obligat să asigure angajaţilor săi condiţii de muncă sigure - inclusiv din punct de vedere psihologic - şi i-a acordat pe neaşteptate reclamantului „trădător” o despăgubire de peste 56 de euro. Alții l-au urmat pe primul trădător, iar numărul plângerilor depuse este în creștere. Familia s-a prăbușit! Dar cât de bine a început totul...
